Imediat dupa ce am primit S.S.N.-urile am fost si ne-am deschis un cont la banca, am optat pentru Charter One, nu aveam informatii despre banci asa ca am mers pe mana lui Florin, el aici avea contul, asa ca ... hop si noi la Charter One. Am deschis doua conturi, unul pentru mine si unul pentru sotie. Nu mai carcotiti degeaba ca nu suntem separati cu banii, eu am acces la contul sotiei, ea are acces la contul meu si am ales aceasta solutie deoarece amandoi avem nevoie de "history", fara "history" aici esti ca si inexistent, o sa tratez subiectul cu "history" separat in alta postare. Tot in aceasta perioada am fost si la B.M.V. si ne-am facut I.D.-uri toti trei (un fel de carti de identitate :P, noi aveam inca permisele de romania, dupa ce iti iei "driver license" acesta tine loc si de "id") ... si tot din a doua saptamana ne-am gasit de munca. Aici cu "job-urile" din cate am vazut eu este bine, adica se gasesc, pe bani mai putini la inceput, dar nimeni nu moare de foame. Deci joburile pentru noii veniti se afla "din gura in gura", adica: X suna pe Y si zice "uite a sosit din Romania o familie cu loteria, daca auzi de vreun job ..." sau "buna Y, ai vreun job pentru o familie abia sosita din Romania? Da, cu loteria, da se mai tine (loteria), asa ziceau astia ca o anuleaza, dar uite ca n-au facut-o ... pai nu te-am mai sunat, ca am fost ocupata cu serviciul, acasa, stii si tu cum e aici, au trecut 2 ani de cand am vorbit ultima data? ce trece timpul ... hai ca te las, daca auzi ceva ... papa, ne auzim ..." Cum ziceam, dupa telefoanele de rigoare, ne-am gasit si noi de munca, la o doamna foarte de treaba care are o firma de curatenie si care tocmai prinsese un contract cu un liceu aflat in constructie. Aflat in etapa de finalizare, era nevoie de cineva sa mai stearga o mobila sa mai spele o podea si cum aveam o vasta pregatire in domeniu am decis ca asta este slujba ideala pentru noi. Dupa testul de drog, fara de care nu puteam accede la jobul respectiv, iata-ne in prima zi de munca, echipati corespunzatori ca pentru santier, casca de protectie, vesta reflectorizanta, ochelari de protectie si ghete cu varf metalic, aratam foarte bine si ma simteam bine, dadusem o uniforma pe alta, nu era mare diferenta ... ce sa va mai zic, sters praful, dat cu mop-ul, am invatat sa dau cu "wax" cu "bufferul" si eram platit cu 9 $ la ora. Aici la liceu am muncit cam 2 luni, pana in septembrie, intre timp ne-au sosit si green card-urile ... fix la o luna dupa ce am intrat in U.S.A., daca platesti inca din tara taxa de 165 $ pentru procesare, ai 99% sanse ca sa-ti soseasca la fix green card-urile, daca nu o platesti ... stiu persoane care aveau trei luni si nu le venisera, sfatul meu este sa nu asteptati sa ajungeti in USA ca sa platiti procesarea, ca s-ar putea sa aveti nevoie de GC si acestea sa intarzie.
Acum sotia lucreaza la "Hugo Boss", pe bani mai putini (7.85$/ora) dar care ofera o asigurare medicala bunicica, pentru toata familia. Eu am lucrat pana pe 3 februarie la o fabrica de componente pentru motoare electrice, cu 9,25 $/ora si acum lucrez la o fabrica de componente pentru masini de tuns iarba si freze pentru zapada, cu 11 $/ora. Imi mai rotunjesc veniturile cu un job part time, de valet, adica parchez masinile clientilor la restaurante, hoteluri, evenimente private ... etc. Aici in U.S.A. numai cine nu vrea nu gaseste de munca si acomodarea cu job-urile depinde de fiecare persoana in parte cu ce impresii vine in America si ce spera ca o sa gaseasca aici. Eu unul va marturisesc sincer si cei ce ma cunosc va pot confirma, ca toata viata mea am ocolit munca, scopul meu in viata, inca din frageda pruncie, era de a ma face "uitator la tv" dar aici, in U.S.A., n-am venit "imbatat" de mirajul americii si al "cainilor cu covrigi in coada" m-am informat, stiam ce ma asteapta si acum chiar nu mi se pare nici greu si nici iesit din comun ca am luat totul de la zero. Daca vreti sa reusiti aici, trebuie sa fiti optimisti si sa aveti rabdare, veniti aici cu o engleza cat mai buna si odata ajunsi, indiferent de slujba pe care o aveti, ganditi-va ca nimic din ceea ce faceti pentru a va asigura traiul zilnic nu poate fi rusinos, daca va ganditi la "ce am fost si ce am ajuns" n-o sa reusiti niciodata sa va acomodati. Inainte de "loterie" am citit pe un site, "America nu este pentru oricine", abia acum inteleg la ce se referea. Poate ca nici voi, cei care cititi aceste randuri, nu o sa intelegeti ce vreau sa spun, dar, sa va ajute Bunul D-zeu, celor care va doriti sa ajungeti sa traiti visul american, sa ajungeti sa-l traiti. Eu unul nu regret o secunda pasul pe care l-am facut, mi-e dor de persoanele dragi din Romania (vorbesc insa zilnic cu ele), mi-e dor de casa mea de la tara si de "rapanosul" meu caine de acolo, dar, marele meu noroc este ca zilnic primesc pe mail un newsletter cu ce se intampla prin tara si brusc revin la realitate, Romania in momentul de fata nu mai este tara in care imi doresc sa traiesc.
P.S. Aici puteti vedea un clip cu ce inseamna buffer.