LaSpital - UsLife

Search
Go to content

Main menu:

Blog

Acum cateva luni dupa ce am vizitat "urgentele" si dupa cateva investigatii amanuntite, medicul urolog a hotarat ca trebuie sa ma opereze sa-mi scoata "bolovanul" din rinichi. Am zis "bolovan" din cauza dimensiunii neobisnuite pe care a avut-o piatra, cam de marimea unui ou de prepelita, marime nemaiintalnita pana acum de doctorul care m-a operat. Cand doctorul mi-a dat vestea despre dimensiunea pietrei si ca trebuie sa ma opereze, m-a luat oarecum prin surpindere, adica stiam ca am pietre la rinichi, dar ma asteptam si eu la dimensiuni normale, o piatra de asemenea dimensiuni nu se formeaza in cateva luni, ii trebuie ani de zile, iar eu tocmai trecusem in Romania prin o gramada de analize, raze, ecografe, la Spitalul Militar din Pitesti si nici gand de vreo piatra de asemenea dimensiuni, abia mi-au gasit cateva pietricele, pe care le-am si eliminat ulterior. Sa revenim insa la subiectul postarii, "bolovanul" si sa va povestesc experienta ce am avut-o intr-unul din spitalele americane. Toate analizele, vizitele la doctor, X-ray, cat scan, pregatirea pentru operatie ... s-au facut organizat, cu programare si respectarea programarii de ambele parti.
 In ziua operatiei m-am dus la spital, am fost condus intr-o camera unde m-am dezbracat complet, am imbracat minunatul halat care iti lasa fundul la vedere si am luat in picioare niste sosete care au pe talpa striatii de cauciuc sa nu aluneci pe hol. Cam asta este tot ce porti in spital ca pacient. Hainele si lucrurile personale sunt introduse in niste saci de plastic, sigilati si pe care se aplica o eticheta cu numele pacientului. Dupa ce m-am schimbat, am fost condus intr-un pat si au inceput sa se perinde o gramada de asistente, anestezisti, doctori, toti se prezentau si imi explicau rolul lor in operatie. Dupa ce toti cei implicati in operatie au trecut pe la mine si mi-au vorbit, am fost intrebat daca este cineva care m-a condus la spital si au adus-o pe sotia mea langa mine. Ne-au lasat cateva minute impreuna si dupa ce am fost intrebat daca sunt pregatit sa incepem operatia, am purces catre sala de operatie. Aici, aceeasi oameni pe care ii vazusem inainte, isi indeplineau fiecare atributiile pentru care se aflau acolo, n-am mai putut insa sa vad prea multe ca brusc "mi s-a taiat filmul". Ce s-a intamplat in continuare si cum a decurs operatia nu va mai pot spune, eu m-am trezit direct in salon. In mod normal trebuia sa fiu externat a doua zi, dar am facut temperatura in noaptea aceea si in urmatoarea si in urmatoarea ... si am fost externat dupa patru zile abia. In tot acest timp mi-au facut analize peste analize ca sa-si dea seama de unde vine infectia si ce antibiotic sa-mi dea ca sa o stopeze. In prima zi am cam avut si dureri si la fiecare doua ore imi dadeau morfina, dar a doua zi durerile au scazut in intensitate si am putut sa le mai suport si n-am mai avut nevoie. Cu o zi inainte de externare, ajutat de o asistenta am reusit sa fac si cativa pasi pe holul spitalului, chiar cativa pasi am facut, de parca atunci mergeam in picioare pentru prima data. Dupa externare au urmat vreo 2 luni in care am stat acasa cu tot felul de tuburi, tubulete si alte dispozitive dar acum sunt bine, complet recuperat, si fac in continuare pietricele la rinichi :)) Experienta prin care am trecut n-a fost una tocmai placuta, dar eu sunt multumit ca s-a intamplat aici in USA, nu stiu daca in Romania dupa asemenea operatie mai aveam rinichiul stang. Tot ceea ce mi s-a intamplat si prin ce am trecut a cam costat o "caciula" de bani, cam 40.000 $, norocul meu a fost ca 80 % este acoperit de asigurarea medicala a sotiei, restul o sa-i platesc in rate, in functie de posibilitatile mele financiare.

1 comment

 
2014-05-31 23:37:55
Valentin multa multa sanatate! Nu am stiut ca ai trecut printr o operatie, insa ma bucur ca acum totul e bine. Cu siguranta in Romania nu erai la fel de bine ingrijit, din pacate. Va pup!
 
 
Back to content | Back to main menu